www.infp.ro
 

STUDIUL EFECTELOR SEISMICE LOCALE PRIN CERCETARI INTERDISCIPLINARE FOLOSIND MODELARI ECHIVALENT LINIARE SI NELINIARE

Prima Pagina

Descriere

Mod de Organizare

Rezultate

Diseminare

Contact

   Romana    Engleza

 

 

Meniu

Rezumat

Continut Stiitific

Obiective

 Metodologia Cercetarii

Echipa de Cercetare

 

Metodologia Cercetării :

 

                 

A.    Modelarea raspunsului local din metoda rapoartelor spectrale (metoda Nakamura si metoda Sokolov)

In cadrul acestui proiect ne propunem determinarea raspunsului local in termenii amplificarii locale dependente de frecventa pentru accelerometrele digitale amplasate pe teritoriul Bucurestiului, utilizand diverse tehnici de analiza moderne ce au ca date de intrare atat date de zgomot seismic cat si date provenite de la cutremurele vrancene intermediare. Integrarea si valorificarea acestora cu rezultatele obtinute prin aplicarea tehnicilor de analiza numerica  intr-un model unitar pentru Bucuresti, ne permite sa consideram ca acest proiect reprezinta o premiera pe plan national.

Una dintre cele mai populare si mai des utilizate metode de estimare a raspunsului local din date de zgomot seismic este metoda Nakamura sau raportul H/V (Nakamura, 1989). Aceasta metoda are la baza urmatoarele presupuneri:

1.      zgomotul seismic este generat atat de reflexia si refractia undelor de forfecare in straturile de suprafata cat si de undele de suprafata care se propaga in aceste straturi;

2.      miscarile verticale nu sunt afectate de straturile superficiale slab consolidate;

3.      zgomotul seismic este provocat de surse locale de suprafata si nu are contributii de la sursele adanci.

Pentru calcularea rapoartelor H/V se vor aplica doua metode. In metoda clasica analiza se va face in domeniul frecventa, si va consta in:

·         selectarea ferestrelor de zgomot care sa contina semnalul util. Ferestrele vor fi de cate 20 secunde fiecare si vor fi selectate atat pe perioada de zi cat si pe perioada de noapte;

·         calcularea a 6 transformate Fourier pe intervale deplasate in timp pentru fiecare componenta a zgomotului seismic;

·         calcularea transformatei Fourier medii pe fiecare componenta si apoi calcularea spectrului mediu pentru cele 2 componente orizontale;

·         calcularea raportului intre spectrul mediu orizontal rezultant si spectrul componentei verticale (raportul H/V);

·         calcularea raportului H/V mediu pentru fiecare statie.

Pentru a obtine o reprezentare cat mai buna a raspunsului local determinat prin metoda Nakamura, vom evalua nivelele de amplificare locala (functia de transfer a amplasamentului) prin modelarea structurii de suprafata si calcularea functiei de transfer analitice.  Acest calcul necesita modele 1D ale stratelor sedimentare suprapuse peste un mediu semi-infint. Parametrii modelului 1D vor fi constransi din informatiile geologice si geotehnice disponibile, iar functia analitica calculata care va fi in mod sistematic similara ca forma cu functia determinata din rapoartele H/V, va reprezenta functia de transfer a amplasamentului.

Pentru determinarea raspunsului local din date de cutremur este propusa o metoda recent elaborata: metoda VHR (Sokolov, 1998). El a propus utlizarea unui model spectral intitulat "Very Hard Rock" (VHR) pentru estimarea caracteristicilor raspunsului local sub forma amplificarii dependente de frecventa (rapoarte spectrale). Metoda consta din calcularea rapoartelor spectrale intre spectrele inregistrarilor seismice (componentele orizontale) si cele calculate pentru un amplasament ipotetic VHR.

Metodologia de lucru va consta in:

·         selectarea ferestrelor de timp de 10 secunde care sa contina unda S;

·         calcularea spectrelor Fourier de amplitudine ale componentelor orizontale pentru ferestrele de timp selectate;

·         determinarea spectrelor de amplitudine Fourier modelate pentru un amplasament „Very Hard Rock”;

·         determinarea rapoartelor spectrale intre spectrele componentelor orizontale si cele modelate;

·         calcularea raportului spectral mediu pentru fiecare statie.

Pe baza setului de date de zgomot seismic selectat se vor determina pentru zona Municipiului Bucuresti perioadele fundamentale de rezonanta ale amplasamentelor si functiile de amplificare ale acestora prin metoda raportului spectral H/V (metoda Nakamura); se vor determina si amplificarile terenului din datele provenite de la cutremurele vrancene prin metoda VHR.  Rezultatele obtinute vor fi comparate cu cele determinate din analizele numerice 1D efectuate pentru amplasamentele statiilor seismice si corelate cu conditiile geologice locale.

B.     Modelarea raspunsului seismic local folosind metoda echivalent liniara.

Date de intrare necesare si prelucarea cu programe specifice

Parametrii statici ai solului necesari in analizele 1D de raspuns efectuate cu programe de tip SHAKE sunt: viteza undei de forfecare maxima sau modulul de forfecare maxim si greutatea specifica a rocii.

 Deoarece analizele explica comportamentul neliniar al solurilor utilizand o procedura iterativa, proprietatile dinamice ale solului joaca un rol important. Curbele de reducere a modulului de forfecare si curbele de amortizare sunt de obicei obtinute din teste de laborator (teste ciclice triaxiale). Intrucat variatia in proprietatile geotehnice ale stratelor individuale sunt aproape imposibil de modelat din cauza lipsei datelor de masura, aceste proprietati trebuie considerate constante pentru fiecare strat sedimentar definit. In programe de tip SHAKE sunt folosite curbe de reducere a modulului de forfecare si curbe de amortizare predefinite pe baza unor teste geotehnice publicate. Un studiu recent (Aldea si Arion, 2001) arata ca, curbele de reducere a modulului de forfecare si curbele de amortizare calculate pentru probele obtinute la gaura de sonda GEOTEC 3 (amplasamentul INCERC) au valorile in acelasi domeniu cu cele prezentate de Vutecic si Dobry, 1991 si implementate in programul PROSHAKE.

Ca date de intrare sunt folosite vitezele undelor de fofecare Vs (in m/s), precum si greutatea specifica (in kN/m3) si grosimea fiecarui strat (in m).

Miscarea terenului poate fi un anumit eveniment istoric ce a fost inregistrat in zona, cu scopul de a reflecta caracteristicile pe care le-ar avea cand ar ajunge la amplasament. Seismograma ar trebui sa fie inregistrata de un seismometru aflat pe roca de baza, deoarece simularea presupune un semnal de intrare de la roca de baza la suprafata. In absenta unei roci de baza care sa afloreze in zona Bucurestiului va fi utilizat ca semnal de intrare o inregistrare seismica efectuata in gaura de sonda la 100 m adancime. Semnalul seismic este considerat acelasi pentru intreaga zona de studiu.

In timpul proiectului URS (URban Seismology – Seismologie Urbana) au fost achizitionate date de inalta calitate in perioada octombrie 2003 – august 2004. In cadrul acestui proiect 32 de statii de banda larga amplasate in aria metropolitana a Bucurestiului au inregistrat continuu (Ritter et al., 2005). In plus, exista o retea de accelerometre digitale (reteaua K2) ce a fost modernizata in ultimii ani si este operata de INCDFP.  De la aceste retele exista o baza de date importanta cu inregistrari ale miscarii puternice ce pot fi utilizate si dintre care se pot alege diferite miscari seismice ce pot fi  aplicate la roca de baza.

B1. Masuratori ale vitezelor undelor seismice transversale

In cadrul proiectului NATO Science for Peace SFP 981882 au fost 10 gauri de sonda, pana la 50 m adancime, ce vor oferi informatiile necesare in zona Bucurestiului. Aceste gauri de sonda vor fi amplasate langa statiile URS sau K2 ale INCDFP si vor permite o comparare directa si calibrare cu masuratorile seismice. Cele mai bune amplasamente sunt considerate acelea in care sunt instalate 2 statii, una K2 si una URS. 6 din cele 10 gauri de sonda sunt localizate in astfel de locuri, iar 2 dintre ele sunt amplasate in apropierea unor statii K2. De asemenea, pozitiile celor 10 gauri de sonda propuse sunt ales astfel incat sa umple golurile de informatii geofizice existente in special in partea centrala a Bucurestiului. In caz ca pozitia unei gauri de sonda trebuie schimbata din motive de acces in zona centrala, o noua locatie va fi selectata tinand cont de criteriile de mai sus. Astfel, cele 10 foraje vor oferi o informatie geologica noua precum si parametrii geotehnici si dinamici ai stratelor sedimentare cuaternare.  

Cele 10 gauri de sonda au fost forate la 50 de m adancime, cu prelevarea continua a probelor de roca si apoi tubate cu plastic, astfel incat vor permite masuratori “in-situ” ale vitezelor undelor seismice.

Vitezele undelor P si S vor fi masurate in fiecare gaura de sonda prin metoda seismica “down-hole” cu un interval pentru senzori de 1 m.

Coordonatorul proiectului propus si echipa sa sunt parte activa a acestui proiect international.

B2. Vor fi organizate  seturi de date geologice si geotehnice pe baza valorilor medii calculate pentru  sutele de foraje geotehnice aflate in administrarea SC METROUL SA. Acestea vor fi organizate intr-o baza de date ce va reprezenta inputul pentru un program tip GIS  (Geographic Information System) – ArcGis sau MapViewer.

B3. Echipa proiectului  va utiliza aceasta informatie impreuna cu masuratorile de viteza ale undelor P si S, si va furniza un set de date actualizat si unic. Obiectivul principal este de a determina valorile medii ponderate pentru cele 7 strate sedimentare principale din Bucuresti, pentru a putea extrapola rezultatele si la alte amplasamente cu litologie similara din Bucuresti.

B4. Modelarea echivalent liniara cu ajutorul programului sau SHAKE2000 este o metoda des aplicata pe plan international. Pentru modelare sunt necesare rezultatele masuratorilor de Vs si testele de coloana rezonanta (necesare pentru determinarea densitatii). Daca se cunosc vitezele Vs ale stratelor de sedimentare de suprafata din Bucuresti, acestea pot fi folosite ca valori de referinta pentru comportarea elastica a stratelor litologice si in alte gauri de sonda din aria orasului Bucuresti. Modelul echivalent liniar va permite estimarea raspunsului seismic al solului in diferite amplasamente determinand intr-o prima faza caracteristicile principale ale efectelor locale necesare obtinerii modelelor 1D ale amplificarii solului in amplasamentele din Bucuresti.

B5. Microzonare: Datele obtinue la punctul D vor fi utilizate  in etapele urmatoare pentru determinarea modelelor 2D (harti) ale spectrului de raspuns in acceleratii la perioade specifice pentru aria Bucurestiului. Va fi construita  o harta geologica de detaliu a Bucurestiului, precum si profile geologice pe directiile principale in Bucuresti.

Rezultatele modelarii liniare precum si rezultatele geologice vor fi implementate in programele ArcInfo sau MapViewer pentru a realiza harta de microzonarea actualizata pentru aria Bucurestiului.

C. Modelarea functiei de timp a sursei seismice

Seismologia este o ştiinţă în primul experimentală a cărei dezvoltare depinde în mod esenţial de cantitatea şi calitatea observaţiilor. Cutremurele sunt înregistrate la suprafaţa Pământului ca urmare  propagării undelor seismice; nu putem avea acces direct în zona focarului seismic, situat în general la adâncimi mai mari de 5 km. De aceea pentru investigarea fenomenului seismic o problemă fundamentală este regăsirea informaţiei din sursă prin analiza semnalelor înregistrate la suprafaţa Pământului. Caracteristicile formelor de undă observate sunt legate de proprietăţile spaţiale ale structurii de sub zona investigată şi de proprietăţile sursei care generează cutremurele în această zonă.

In ultimul timp s-au dezvoltat tehnici avansate de procesare şi interpretare a semnalelor înregistrate la cutremure. Acestea se bazează pe tehnici de tip multisemnal (‚beamforming’, analiza f-k, rapoarte spectrale, autocorelaţii, cepstrum) care permit creşterea raportului semnal/zgomot, detectarea fazelor multiple, detectarea unor procese sau efecte la scară mică, etc., şi tehnici relative (rapoarte spectrale, deconvoluţii cu funcţii Green empirice), care permit eliminarea unor efecte de parcurs şi instrument şi regăsirea efectelor din sursă. Tehnicile multisemnal au fost dezvoltate pentru sisteme de înregistrare de tip ‘array’. Acestea diferă de reţelele seismice obişnuite în special prin posibilităţile şi tehnicile avansate de prelucrare şi analiză a datelor înregistrate, mult mai eficiente în extragerea din seismograme a semnalului "util”. Tehnicile se bazează pe corelarea în fază şi însumarea multiplă a semnalelor, care conduce la îmbunătăţirea raportului semnal/zgomot. Principiul metodei este unul simplu: semnalele legate de sursă şi structură sunt coerente şi deci se însumează, în timp ce zgomotul ambiental are caracter aleator şi incoerent, eliminându-se astfel în mare parte prin procesul de însumare.

Determinarea structurii locale şi a nivelului de zgomot care afectează amplasamentul staţiei, este foarte importantă pentru evidenţierea influenţei acestor condiţii asupra timpilor de sosire, vitezelor de propagare a fazelor, amplitudinilor şi formelor de undă înregistrate la cutremure regionale şi teleseismice.

Intrucât semnalul înregistrat la suprafaţa Pământului este rezultatul efectelor de sursă şi propagare, o problemă fundamentală pentru studiile de structură o constituie separarea efectelor de sursă şi propagare din semnalul observat. Acest lucru se realizează foarte eficient prin tehnici de analiză relative. Aceste tehnici se aplică la perechi de cutremure localizate aproximativ în acelaşi loc şi înregistrate de aceleaşi staţii seismice, de mărimi diferite, cutremurul mai mic putând fi considerat drept funcţie Green empirică pentru traseul focar – staţie. Prin deconvoluarea funcţiei Green empirice din seismograma cutremurului mai mare se obţine funcţia de timp a sursei, care în continuare poate fi utilizată pentru evaluarea efectelor de propagare. In domeniul frecvenţă, deconvoluţia se obţine prin rapoarte spectrale şi permite estimarea simultană a parmetrilor de sursă pentru ambele cutremure dintr-o pereche dată. Metoda rapoartelor spectrale a fost dezvoltată relativ recent în seismologie şi a fost aplicată într-o serie de zone seismice ale Globului (Mueller, 1985; Frankel et al., 1986, Mori şi Frankel, 1990; Hough et al., 1989; Lindley, 1994) inclusiv în România (Popa and Radulian, 2000; Popescu et al., 2003).

Structura litosferei joacă un rol esenţial în modul de distribuire a energiei undelor seismice la suprafaţa Pământului şi a modului în care un cutremur este simţit. Ea se manifestă atât prin generarea fazelor multiple (reflexii, refracţii, faze de adâncime, etc.), cât şi prin efecte de amplificare sau atenuare a amplitudinii mişcării înregistrate. Interpretarea adecvată a seismogramelor înregistrate de reţele de staţii la diferite scări reprezintă modalitatea cea mai precisă şi eficientă de determinare a efectelor de structură. Tehnicile de analiză se referă la detectarea şi analiza fazelor multiple pentru cutremure locale, regionale sau teleseisme, precum şi la modelarea întregii forme de undă.

Fazele multiple detectate în seismogramele înregistrate la cutremure locale sau depărtate oferă o informaţie preţioasă privind geometria şi natura discontinuităţilor din crustă şi manta. Pentru detectarea fazelor vom aplica tehnici moderne bazate pe analiza multisemnal la staţii seismice de bandă largă. Acurateţea procedurii este esenţială pentru gradul de constrângere şi rezoluţie al structurii crustale sau subcrustale asociate. Tehnicile de analiză a semnalului permit îmbunătăţirea raportului semnal/zgomot şi optimizarea detecţiei prin analize frecvenţă-număr de undă (analize f-k), descrise iniţial de Capon (1969) şi dezvoltate ulterior pentru analiza datelor înregistrate de instrumente de bandă largă şi cu trei componente (Kvaerna şi Doornbos, 1986; Kvaerna şi Ringdal, 1986). Analiza se bazează pe transformata Fourier şi consideră că răspunsul senzorilor unui array este rezultatul propagării unor fronturi de undă cu caracter omogen aleator, astfel încât reprezentarea spectrală a acestora constă în suprapunerea undelor propagate prin structură. Densitatea spectrală de putere în domeniul frecvenţă-număr de undă dă valoarea medie pătratică a amplitudinilor acestor unde, informaţie deosebit de importantă în analiza răspunsului unui array. Metoda f-k convenţională, de estimare a acestei densităţi spectrale, utilizează o fereastră fixă de număr de undă, iar rezoluţia sa este determinată de modelul de “beam” (suma semnalelor înregistrate de elementele array-ului şi corelate în fază). Rezoluţia metodei creşte semnificativ în momentul când se foloseşte o fereastră de număr de undă cu formă variabilă. Analiza f-k are la bază determinarea vectorului viteză al unei unde seismice. Acest vector poate fi descompus în două componente – încetinirea (“slowness”) (reprezentând inversul vitezei aparente orizontale) şi azimutul invers (azimutul staţie-eveniment), şi oferă deci informaţii utile pentru localizarea şi caracterizarea fazelor semnalului. Analiza f-k este o metodă standard de măsurare a celor două componente, calculând simultan densitatea spectrală a puterii semnalului pentru diferite încetiniri si direcţii de propagare.

Determinarea variaţiilor proprietăţilor de atenuare pe suprafaţă şi în adâncime se va face pe baza analizei proprietăţilor undelor de volum P şi S, respectiv a primelor sosiri. Funcţia de timp a sursei va fi determinată prin deconvoluţie cu funcţii Green empirice.  Atenuarea este măsurată de creşterea duratei aparente a undei P sau S la staţie, faţă de durata ruperii, dată de lăţimea funcţiei de timp a sursei.

            Utilizand tehnicile de tip multisemnal, metoda rapoartelor spectrale şi deconvoluţia cu funcţii Green empirice, se va determina atenuarea undelor seismice pe aliniamentul Vrancea (Vrancioaia) – Bucuresti. Rezultatele obţinute vor fi interpretate în lumina modelelor tectonice recente si a conditiilor geologice locale si vor fi comparate cu rezultatele obtinute din analiza zgomotului seismic.

D. Modelarea neliniara a raspunsului seismic local

Modelarea neliniara a răspunsului seismic local şi evaluarea efectelor seismice induse în structura geologică locală de cutremurele puternice presupune:

- o etapă privitoare la investigarea posibilelor surse seismice sau a istoriei, a seismicităţii zonei sursei dacă acesta este cunoscută - după cum este cazul zonei Vrancea - inclusiv studiul mecanismelor determinate, alegerea mecanismului reprezentativ şi parametrii de modelare a sursei seismice

- o etapă privitoare la compilarea modelelor structurale rezultate din cunoaşterea detaliată a geologiei şi proprietăţilor geotehnice ale ariei investigate şi a parcursului intermediar începând cu zona seismogenă Vrancea. In cadrul acestor modelari un rol important apartine descrierii cat mai realiste a fenomenului de atenuare a undelor seismice

- modelarea structurior locale se va face folosind bazele de date rezultate in urma unor proiecte nationale si colaborari internationale (proiecte CRC 461, NATO SfP 981882) continand parametri geotehnici şi funcţiile dinamice ale pământurilor determinate de INCDFP prin teste de laborator, in situ sau folosirea unor curbe G=G(g), D=D(g) publicate şi recomandate pentru tipurile de materiale conţinute în structura locală

- calcularea inputului seismic, testarea influenţei alegerii nivelului considerat „roca de bază”, verificarea completitudinii în frecvenţe a semnalului introdus în structură se face prin compararea spectrelor Fourier ale excitaţiei seismice calculată sintetic cu cel putin o înregistrare de suprafaţă pentru site-ul respectiv, chiar dacă nu este înregistrarea unui cutremur puternic

- Calculul parametrilor ce redau comportamentul seismic al structurii locale: acceleraţie la suprafaţă, viteza şi deplasarea relative, istoria tensiunilor şi a deformaţiilor într-unul sau mai multe straturi de interes, spectrul Fourier şi spectrele de răspuns (cu factori de amortizare între 0 şi 20%) în termeni de acceleraţie absolută, viteze şi deplasări relative. Toate acestea se obţin prin folosirea unui pachet de programe bazate pe aproximaţia liniar echivalentă în descrierea  comportamentului vâscoelastic neliniar al pământurilor . sau chiar modelări histeretic neliniare  dacă le vom considera necesare

- Evaluarea efectelor seismice locale în metoda care considera comportamentul neliniar al solurilor din structura geologica locala se va face prin funcţii de transfer  care ne furnizează nu numai valoarea relativă a parametrilor mişcării seismice ci şi dependenţa acestor rapoarte de frecvenţă pentru pachetul de straturi considerat

- Controlul simulărilor se face pe baza înregistrărilor disponibile în locul respectiv, rotite şi filtrate în domeniul de frecvenţe pentru care se face analiza.

Aplicand aceasta metoda de cercetare avansata  avem in vedere :Evaluarea efectelor seismice locale luand in considerare caracteristicile sursei, atenuarea energiei seimice pe parcursul Vrancea-Bucuresti si comportamentul neliniar al solurilor din structura geologica locala : folosind caracteristicile surselor seismice cunoscute si a informatiilor geologice/geotehnice detinute despre mediul de propagare.

 

 

 

 

 

 

Copyright © 2007 INFP All Rights Reserved.          Design by Cristian Neagoe